Follow by Email

30 septembrie 2011

Salau de februarie

Erau inceputurile mele de pescar la rapitor.Cu momeli artificiale.Mai avusesem cateva tentative, insa abia acum incepusem sa imi "cladesc" un arsenal adecvat pescuitului la rapitori.Tin minte ca lanseta mea de rapitori pe atunci era una "Pokee"(no name) de 2.40m cu actiune rapida, Cw de 15-40 gr.O primisem cadou de la mama mea care, dupa lungi insistente din partea mea, mi-a cumparat-o.Am fost atat de fericit, ca in ziua urmatoare am scos-o "sa o ud".Era prin decembrie, stiam o balta cu ceva stiuca si, dupa cateva ore de frig indurat, a aparut si o marlita de cateva sute de grame prinsa la un shad Kopito Aqua,care evident a fost eliberata.Apoi, gerul s-a asternut, si odata cu el, am incheiat sezonul de pescuit.
Pana in februarie anul urmator, cand, in vizita fiind la Bucuresti, mi-am achizitionat primele mele voblere(second- hand...deh...nu eram pe salariu,bine...nu pe al meu ),erau doua Rapala RNR de 5 cm(S si BG),Un Rapala Deep TailDancer(Rainbow Trout),un Jaxon Karas,un Rapala Jointed Shad Rap de 4 cm(FT) si inca vreo doua, pe care sincer nu mi le mai aduc aminte(Dreamer,mersi inca odata!)
Peste cateva zile, am ocazia sa le fac o baie.Tocmai se mai incalzise putin(in aer vreo 12-13 grade,in apa...brrrrr!!!!!) si zic sa o pun de un Siret.L-am luat si pe colegul si am tras o fuga la baraj la Padureni.Pun JSR-ul de 4 cm si la a doua lansare, atac!Destul de violent!Frana reglata bine ia un pic de fir, apoi se lasa adus ca o scandura spre mal, unde, cu o ultima fortare, incearca sa mai plece inca odata in larg.Il plimb in lungul malului si, dupa vreo doua minute(o eternitate?! :) )reusesc sa-l scot pe mal.Tremuram tot.Nivelul adrenalinei era atat de ridicat ca nu mai stiam ce-i cu mine.Prinsesem primul meu peste la vobler!Si nu orice chitic, ci un salau destul de mare.Pana nu l-am tinut in brate ca sa-i scot voblerul din gura, nu mi-am dat seama cat e de mare.

Dupa sedinta foto, m-am grabit sa-l bag la apa, sa nu cumva sa ameteasca stand prea mult pe uscat.Si...dus a fost, spre casa lui din adancuri!

Timpul a trecut usor...nici nu mi-am dat seama cand s-a facut amiaza iar eu inca mai dadeam cu acelasi vobler in speranta ca ii voi gasi confratii.Nu i-am gasit, insa am gasit o cioata in apa, la vreo 2 metri in fata mea.Voblerul nu a vrut sa se elibereze iar eu, neobisnuit sa las maimute prin apa(era voblerul meu norocos!!!) m-am bagat dupa el.Apa vreo 2 grade, in aer vreo 10-12 grade, eu ud pana la piept= not so love.Am dardait vreo 20 de minute pe dig si apoi am inceput totusi sa sondez apa cu un shad Relax Kopito Ripper, scapand inca un salau langa mal.
Soarele scapara catre asfintit deja, imi era foame, afara incepuse sa se racoreasca asa ca...am strans cu parere de rau si ne-am facut drum spre casa.
Era anul 2009.

6 comentarii:

  1. Excelent, felicitari!
    O mentiune insa: incearca sa nu-i mai tii de branhii daca nu-i eliberezi, mai ales la salau, e un peste foarte sensibil! ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mersi Leba!De atunci am mai "crescut" un pic si am invatat sa am mai multa grija cum umblu cu ei.Oricum...am in plan un grip ;)

    RăspundețiȘtergere
  3. Frumos,bravo pentru articol si c&r.;)

    RăspundețiȘtergere
  4. frumos!! si sa stii ca nu m am schimbat! m ai dezamagit cu afirmatia ta! gagu ionut!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sincer, nu vreau sa crezi ca asta era intentia mea, din contra, am incercat sa iti iau apararea pe forumul unde s-a si postat filmuletul tau.Pur si simplu imaginile alea au fost un soc pentru mine.Sper sa nu te superi pe mine, chiar nu e cazul..
    Cat despre salau, multumesc!

    RăspundețiȘtergere