Follow by Email

01 octombrie 2011

E pur si muove

Asta a spus Galileo Galilei in momentul in care a fost condamnat de catre inchizitia romana dupa ce a afirmat ca pamantul se invarte in jurul soarelui, si nu faptul ca pamantul este centrul universului si ca soarele savarseste o miscare de rotatie in jurul acestuia.Poate va veti intreba ce legatura are asta cu pescuitul?Nu are o legatura exacta,insa fraza "E pur si muove"(Si totusi se misca) mi-a venit in minte intr-o seara cand pescuiam pe Dunare, fara succes, de pe mal.Eram pregatit sa abandonez pescuitul la spinning si sa imi pregatesc lansetele de stationar, pentru somnul din adancuri.Atunci am zarit o barca, care isi facea de treaba(bracona) in zare.Si tot atunci mi s-a parut(nu eram beat, ci am avut o revelatie!!!) ca vad Dunarea curgand cu ciuda, parca nervoasa pe furturile care o secatuiesc.Plangea, pentru ca oamenii, aceeasi oameni care i-au compus cantece,oamenii care au au iubit-o,aceasta rasa marsava care tot ce face este sa isi urmareasca scopurile, o secatuia de viata.Sufeream si eu in tacere alaturi de ea, pentru ca stiam ca astea nu se vor opri prea curand.Nu pana cand mentalitatea oamenilor se va schimba, sau nu pana cand nu vor mai avea ce pune nici ei pe masa(a nu se intelege ca braconeaza de foame, poate doar 5% din ei fac asta, restul fac averi din peste).
Degeaba am telefonat la politie...nu s-a sinchisit nimeni sa isi faca aparitia, desi nu eram departe de un oras-port al Dunarii.
Atunci am inceput sa-mi pun intrebari."De ce ne consideram rasa suprema de pe pamant daca nu stim sa pretuim ce avem?" "De ce lacomia este atat de mare?" "De ce, Dunarea mea draga, ii lasi sa-ti faca asta?"..Dunarea nu-mi putea raspunde, si nici nu putea sa faca ceva sa opreasca jaful piscicol,desi eu, in reveria mea, o vedeam cum isi izbeste curentii in barca respectiva, rasturnand-o.
Intr-un final, barca a plecat.S-a lasat purtata de Dunarea pe care o omora, voit sau nu.Eu am ramas acolo, privind apa care curgea necontenit.Era nepasatoare.Sau indiferenta.Sau poate prea indurerata, incat nu mai putea schita nici un gest.Dar eu eram acolo, ca martor al durerii ei.Si in timp ce-mi desfaceam echipamentul pentru somn,ii aruncam priviri cu coada ochiului."E pur si muove..."realizand ca oricum, Dunarea isi va urma drumul pe care si-l urmeaza de mii de ani, cu sau fara viata ei de odinioara...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu